vineri, 28 decembrie 2012

"Lasă-ți lumea" de M.Eminescu. în cuvinte încrucișate

 

Să ne aducem primii aminte de Mihai Eminescu, cel mai ales dintre toţi scriitorii acestui neam.   M. Sadoveanu

ORIZONTAL : 1) Afecţiune plină de duioşie, de delicateţe, de gingăşie, exprimată de poet în poezia sa de dragoste – Ţapăn, drept, cu schiptru 'n mână, şede 'n perine de... / Şi cu crengi îl apăr pagii de muscuţe şi zăduf (Călin -file din poveste). 2) Poetul îşi cheamă iubita în codru, imperiul mirific al vrajei şi tainei: Printre crengi scânteie stele, / Farmec dând cărării strâmte, / Şi afară doar de... / Nime-n lume nu ne simte – Unire. 3)Bluziţă cu broderiiLasă-ţi lumea ta..., / Mi te dă cu totul mie – Alecu Russo. 4) Limba guineeană – Ionel Teodoreanu – Din Povestea teiului: Traiul lumii, dragă..., / Cine vor, aceia lese-l , / Dară sufletul mi-e vesel, / Tinereţea luminată (pl.). 5) Îi răspunde codrul... / Fermecat şi dureros, / Iară sufletu-mi se pierde / După chipul tău frumos Şi suntem... de singuri / Şi... de fericiţi. 6) Tânguiosul bucium sună, / L-ascultăm cu-atâta drag, / Pe când... dulcea lună / Dintr-o rarişte de fag – Altă capodoperă eminesciană: Trecut-au... (neart.). 7) Un fel de insecticid – Istoria... în veci se desfăşoară, / Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău (Împărat şi proletar) – Prinse în roţi! 8) Şi din Pseudo-balade: Cã mama îţi va gãti / Colibuţã de..., / Pãtuleţ de floricele; / şi când vântul va bori, / Dulce mi te-a adormi (sing.) – A mâhni, a întrista. 9) Ion Rotaru – Grigore Alexandrescu – Ca Eminescu, vrăjitor al frumosului. 10) Vin' cu mine, rătăceşte / Pe cărări cu..., / Unde noaptea se trezeşte / Glasul vechilor păduri – Piaţă (abr.). 11) Aţâţată – Măgulit e fiecare / Că n'ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele... / Şi le umflă orişicine în savante adunări (Scrisoarea I). 12) Iată lacul. Luna plină, / Poleindu-l, îl străbate; / El, aprins de-a... lumină, / Simte-a lui singurătate – Din Misterele nopţii: Dar'... ne e destinul / Vitreg prea adeseori – Înserarea coboară ca o lină şi parfumată cortină de catifea: Înălţimile albastre / Pleacă... lor pe dealuri. 


 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
1
 
2
 
3
 
 
4
 
 
 
5
 
 
6
 
 
 
7
 
 
8
 
 
9
 
 
10
 
11
 
12
 
 
  

      VERTICAL: 1)Arborele „sfânt”, de atâtea ori evocat de poet, îşi semnalează şi aici suava prezenţă: E-un miros de... în crânguri, / Dulce-i umbra de răchiţi – Eternitate. 2) De-al tău chip el se pătrunde / Ca oglinda îl ...Soacra cu trei..., cunoscuta povestire a lui Ion Creangă, marele prieten al lui Eminescu. 3) Părul tău ţi se desprinde / Şi frumos ţi se mai şede, / Nu zi ba de te-oi cuprinde, / Nime-n lume nu... vede – Din Mortua est: Te văd ca o umbră de-argint strălucită, / Cu -... ridicate la ceruri pornită, / Suind, palid suflet, a norilor schele Lasă-... lumea. 4) Tremurând cu... -n spume, / Între trestie le farmă / Şi visând o-ntreagă lume / Tot nu poate să adoarmă – A frământa. 5) Răsare luna,-mi bate drept în faţă: / Un... din basme văd printre pleoape (Fiind băiet păduri cutreieram) – Localitate în Camerun – Anexă la motocicletă. 6) Ce priveşti zâmbind în unde? / ... frumoasă, se-nţelege – Personaj din Duduia Margareta, de Mihail Sadoveanu – Huţa. 7) De ţi-ai da viaţa..., / Nime-n lume nu ne ştie Şi... doar de ele / Nime-n lume nu ne simte. 8) Element de compunere savantă cu sensul „la exterior” – Ca să iasă chipu' n faţă, / Trandafiri aruncă..., / Căci vrăjiţi sunt trandafirii / De-un cuvânt al sfintei Vineri (Crăiasa din poveşti). 9) Din Scrisoarea III: ... vine-un sol de pace c'o năframă 'n vârf de băţ – Document – Poftim. 10) L-ascultăm cu-atâta drag, / … când iese dulcea lunăCă epocele se 'nşiră ca mărgelele pe…(Scrisoarea III) – Tehnică de imprimare. 11) Din Mortua est: O, moartea-i un secol cu sori înflorit, / Când vieaţa-i un basmu pustiu şi…Arătând privirii… / Stele-n ceruri, stele-n valuri. 12) În plină încântare, precum tânărul care se umple de dulce dragoste bălaie – A despica.

Dicţionar: GAN, SNP, PTA, ESU, EMA, ECT.

Prof. Nicolae Vicolov 
solutia
 
   
Consultarea textului
Lasă-ți lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ți-ai da viața toată,
Nime-n lume nu ne știe.

Vin' cu mine, rătăcește
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezește
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Și afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.

Părul tău ți se desprinde
Și frumos ți se mai șede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.

Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rariște de fag.

Îi răspunde codrul verde
Fermecat și dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.

Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei și mai te lași,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaș.
 
Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.

Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Și visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.

De-al tău chip el se pătrunde
Ca oglinda îl alege -
Ce privești zâmbind în unde?
Ești frumoasă, se-nțelege.

Înălțimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.

E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiți,
Și suntem atât de singuri
Și atât de fericiți!

Numai luna printre ceață
Varsă apelor văpaie,
Și te află strânsă-n brațe,
Dulce dragoste bălaie.


Tema iubirii este cea mai des intalnita tema in literatura lumii, cu atat mai mult in poezia lirica. Cei care au nuantat poezia iubirii, surprinzand toate aspectele ei, au fost poetii romantici, visatori si cautatori ai absolutului si in plan sentimental.

La Mihai Eminescu, poet prin excelenta romantic, iubirea apare ilustrata ca un sentiment inaltator, care proiecteaza fiinta umana in eternitate, pentru ca iubirea este privita ca mijloc de implinire si elevare spirituala. Daca scriitorii clasici aveau ca model cuplul adamic, romanticii isi imaginau cuplul uman intr-o concordanta perfecta cu ritmurile lumii cosmice.

In aceasta poezie, natura apare ca o aspiratie, ca o dorinta, aceasta fiind si esenta poeziei eminesciene: tendinta catre fericire, fericire la care se poate ajunge doar prin iubirea impartasita.

Poetul surprinde laboratorul sufletului uman din care izvorasc sentimente de gingasie si puritate, in cadrul naturii care tainuieste si-i ocroteste pe cei doi indragostiti.
Femeia iubita apare ca o fiinta tandra si calda, frumusetea ei oglindindu-se in luciul apei. Ea se deda cu inocenta, dar si cu o incantare disimulata jocurilor specifice ale dragostei, cu apropieri si retrageri succesive.

Poezia este o cântare plină de pasiune a iubirii în tot ce are ea mai omenesc, mai cald si mai fermecător. Scenele de dragoste dintre cei doi tineri se petrec în acelaşi cadru minunat al peisajului eminescian, caracteristic acestei perioade a poeziei lui de iubire.

 
  Solutia careului: La steaua
1
D
2
I
3
 S
4
 T
5
 A
6
 N
7
 T
8
 A
9
 
10
 C
11
 L
12
 E
2
 E
 
R
 
A
 
 
 
N
 
O
 
U
 
 
 
D
 
R
 
U
 
M
3
 P
 
I
 
 
 
S
 
I
 
P
 
 
 
A
 
C
 
U
 
M
 
 
4
 A
 
T
 
A
 
T
 
 
 
T
 
S
 
T
 
 
 
D
 
I
 
A
5
 R
 
A
 
S
 
A
 
R
 
I
 
T
 
 
 
C
 
A
 
N
 
D
6
 T
 
 
 
A
 
R
 
A
 
 
 
A
 
C
 
E
 
 
 
A
 
E
7
 A
 
V
 
 
 
E
 
Z
 
I
 
T
 
A
 
R
 
E
 
 
 
V
8
 R
 
O
 
T
 
 
 
A
 
M
 
O
 
R
 
 
 
U
 
Z
 
A
9
 E
 
R
 
O
 
I
 
 
 
P
 
R
 
E
 
S
 
 
 
A
 
R
10
 
 
B
 
A
 
T
 
R
 
A
 
N
 
 
 
L
 
I
 
R
 
A
11
 V
 
E
 
S
 
N
 
I
 
C
 
I
 
E
 
 
 
U
 
I
 
T
12
  I
 
A
 
T
 
A
 
 
 
A
 
C
 
C
 
E
 
N
 
T
 
E